Google+

luni, 26 iunie 2017

Dorințele verii

Uraaa! A venit vacanța mare! Cu soare, cireșe la urechi, pepene roșu plin de savoare și răcoare, vizite la bunici, călătorie la mare, drumeții la munte, leneveală, plictiseală, joc și voie bună. Când eram mici și se făcea 15 iunie ne urcam în autobuz și pe-aci ți-e drumul către bunici. Toată vara o petreceam acolo și până la începutul lui septembrie ne transformam de fiecare dată din puiuții plăpânzi de oraș în copii arși de soare și de vânt, cu tălpile bătătorite și pline de colbul drumurilor de țară, cu obrajii roșii și părul fluturând și cu sufletul îmbogățit de mulțimea de aventuri de peste vară. Simțurile noastre erau atât de variat stimulate încât ne umpleam de voioșie și plecam de-acolo cu tolba plină de amintiri. Odată cu trecerea anilor, cel mai mult am ajuns să prețuiesc libertatea trăită acolo. Deși tataia nu ne lăsa tot timpul să umblăm hai-hui, aveam partea noastră de hălăduit pe dealuri, prin gârle și pe bahnă. Să explorezi lumea de capul tău, cu vântul prin plete, soarele în obraji și inima săltând în piept, plină deopotrivă de temeri și curaj, mi se pare unul din cele mai minunate daruri pe care le-am primit de la viață. Lumea aceasta de care vorbesc nu era decât un sat din Moldova, dar pentru copilul de atunci, era, pe timp de vară, întreg universul. Un univers cu miros de fân și ploaie, colorat în curcubeie, cu aromă de plăcinte calde, abia scoase din cuptor, cu mâțe leneșe uitate la soare, cu apă rece din fântâna din fața casei și apus roșiatic de soare în lumina căruia sunau tălăngile vacilor ce se întorceau din cireadă, cu colbul drumurilor moale și fin și încă multe altele. Sunt multe senzații care mi-au pătruns în suflet în vremea verilor la bunici și sunt recunoscătoare că am copilărit acolo.
Astăzi, însă, mi se pare că s-a redus porția de libertate de care se pot bucura copiii și vârsta la care pot începe să exploreze a mai crescut. Și când locuiești într-un oraș mare cu atât mai mult. Toate ieșirile, inclusiv la parc, sunt planificate și organizate și se întâmplă după orarul casei. Așa că stând în oraș, neavând bunicii lângă noi și fiind aproape mereu singură cu cei trei copii acasă, trebuie adesea să investesc efort în a găsi activități și modalități de petrecut timpul liber care vara devine prezent continuu. 
Și iată, am găsit pe net, pe pagina de facebook a Kristinei Kuzmic această idee pe care am preluat-o și adaptat-o și la care copiii au participat cu încântare. Se numește Summer Bucket List. Noi am adaptat-o și i-am zis ”Dorințele Verii”. Am atacat paharul cu creioane colorate și am purces la scris. A ieșit asta:


Copiii au fost foarte bucuroși și abia așteaptă să revină acasă pentru a bifa câte o nouă activitate. Până mai ieri, se plângeau că se plictisesc. Acum au ceva pe care să se concentreze și când îi apucă plictiseala fug repede la listă să își caute ceva de lucru. Unele sunt complexe și le facem împreună, toată familia, dar altele, cum ar fi cititul, croșetatul (vrem să croșetăm o sacoșă pentru minge), v-ați ascunselea, le pot iniția singuri și se și bucură că le pot bifa. Singurul neajuns este că generează atâta entuziasm că vor să le facă pe toate deodată. Dar se temperează după primele două-trei zile. 

Și pentru restul zilelor de vară am găsit în Cursul de Sânziene al Dnei Ileana Vasilescu această imagine bună de listat și de pus în ramă pentru inspirație:


Când o să am vreme, vă scriu și despre acest curs și minunile pe care le-a adus în viața noastră.
Până atunci, să aveți o vacanță plină de frumos și voie bună!

Voi ce idei de vacanță aveți? Le puteți scrie în comentarii să ne mai inspirăm și noi.