Google+

luni, 12 octombrie 2015

Cărţile personalizate...sau pasul meu spre libertate


Astăzi, în timp ce lucram la câteva cărţi ce trebuie livrate zilele acestea, m-am umplut de recunoştinţă gândindu-mă ce mult a însemnat acest proiect pentru mine.
M-am gândit să vă scriu şi vouă, ca să vă împărtăşesc din drumul meu şi din bucuria ce m-a însoţit pe parcurs.
Acum câţiva ani, cinci, şase, nu mai ştiu exact, am comandat pe net, ca şi voi, o carte personalizată pentru băiatul meu. Era în preajma sărbătorilor, aşa că am ales Vremea Colindelor. Am mai povestit eu despre asta şi altădată. Am primit cartea, m-am bucurat peste măsură citind-o şi singură, şi împreună cu pruncul şi cu tatăl lui. Şi atunci ca şi acum, când mă bucur din tot sufletul, simt nevoia să împărtăşesc. Cred că toţi facem la fel. 
Şi aşa impresionată cum eram şi povestind la toată lumea, am ajuns să încep colaborarea cu firma care distribuie aceste cărţi în toată ţara şi am început să le fac şi eu.
Pe vremea aceea, eram în concediu de creşterea copilului şi a fost o activitate pe care puteam să o desfăşor de-acasă. 
Mi-a adus mari bucurii şi satisfacţii, însă, o dată revenită la job, nu m-am mai ocupat aşa cum trebuia şi cărţile personalizate au rămas în derivă pentru multă vreme.
Până anul trecut. 
Anul trecut, pe o vreme tot aşa de ploioasă ca acum, eu eram la fel de întunecată ca vremea de afară, fără direcţie, fără job, în căutarea sensului vieţii, aşa puţin cam deprimată şi cam fără poftă de viaţă. 
Şi tot căutând un drum, o direcţie în care să merg, am reajuns la cărţile personalizate şi mi-a venit ideea să creez acest blog şi să le promovez cu ajutorul lui.
Lucrul la acest proiect mi-a dat sens. Am construit încetişor, cu instrumentele pe care le-am avut aşa cum m-am priceput, citind şi studiind şi căutând peste tot informaţii şi ajutor.
Totul a culminat cu prima comandă primită. Am fost în culmea fericirii. Descoperisem lumina...aia de la capătul tunelului.
Apoi toate au început să se închege şi să crească asemenea unui copil iubit şi drăgălit.

Fiecare comandă primită îmi aduce bucurie. Pentru fiecare carte lucrez cu tot dragul, pentru că de fiecare dată retrăiesc acel moment în care eu am citit prima carte al cărei erou era chiar fiul meu. Uneori mă apucă plânsul când le fac, gândindu-mă la ce emoţii vor aduce atunci când vor fi deschise. Alteori mă rog. Mai ales când fac Un cadou special - cartea bebeluşului - mă rog ca şi pentru pruncii mei. Sau când sunt agitată şi nervoasă, mă opresc şi mă rog să mă liniştesc, pentru că vreau să pun în paginile cărţilor toată dragostea mea.
Uneori cânt şi de multe ori dansez. Toată energia frumoasă o aduc înspre aceste minunate cărţulii în care copiii, mari şi mici, devin eroi şi se bucură auzindu-şi numele într-o poveste doar a lor.

Acest proiect a fost pentru mine pasul spre libertate. Pentru că am învăţat atât de multe lucrând singură. Am învăţat să mă disciplinez, să lucrez cu clienţii, să fiu organizată, etc. Însă cea mai mare lecţie este cea a încrederii în sine. Cărţile personalizate m-au ajutat să mă ridic din întunericul în care eram toamna trecută şi să FAC singură ceva pentru mine. 
Am crescut şi eu o dată cu acest proiect, sunt mai încrezătoare, mai curajoasă, mai optimistă, mai puternică.

Toată recunoştinţa mea pleacă înspre voi, căci nimic nu ar fi fost posibil fără voi, cei ce alegeţi să comandaţi cărticele aici, pe acest blog.

Şi dacă, acum, pe vremea asta ploioasă, este cineva care îşi caută sensul şi direcţia, îl încurajez doar să facă primul pas, să reia acel proiect personal, abandonat de-atâtea ori şi să facă în fiecare zi, ceva, oricât de mic pentru el. Astfel, vor creşte mari împreună ca şi bucuria celor ce-şi aud pentru prima dată numele într-o carte doar a lor.

Mulţumesc cu recunoştinţă!

Ana-Maria




miercuri, 9 septembrie 2015

Toamna se numără bobocii...

A venit! Doamna Toamnă, cu aromele ei minunate. Într-o plimbare târzie pe străduţele cu case ale oraşului, prin aerul rece al serii, se simte parfumul de struguri copţi şi îmbietori, care te invită la degustat de boabe şi de must. Merele dulci, nucile şi prunele, toate trecute prin aerul cald şi copleşitor al verii îşi aşteaptă acum împlinirea prin umplerea coşurilor şi meselor noastre. Copacii sunt deja coloraţi în culorile toamnei şi strazile sunt din ce în ce mai pline de frunzele care se despart fără regrete de "casa" lor de peste vară.

Vacanţa s-a sfârşit şi toată lumea revine la ritmurile lui septembrie. Pregatiri febrile în ultimele zile dinaintea începerii anului şcolar: ghiozdănele, caieţele, penare, creioane colorate, hăinuţe noi şi pantofiori lucioşi pentru prima zi de şcoală îşi caută acum locul prin dulăpioarele copilaşilor. 
Iubesc entuziasmul acestei luni. Cineva scria ca Septembrie ar trebui sa fie prima lună din an şi cred că avea dreptate. Este o lună a începuturilor, o lună plină de entuziasm, de emoţii, de noutate şi de voie bună.


Toamna se numără bobocii...cei mititei şi timizi care păşesc pentru prima dată pe porţile acelei clădiri impunătoare - Şcoala - despre care toată lumea le-a spus că înseamnă sfârşitul distracţiei şi al jocului de la grădiniţă şi începutul treburilor serioase. 
Momentul în care copiii încep şcoala este la fel de plin de intensitate şi de temeri şi pentru ei, nu doar pentru părinţii încercaţi de emoţii pentru puişorii lor. 
Trecerea de la grădiniţă la şcoală îi poate stresa în adevăratul sens al cuvântului. E la fel ca atunci când un adult îşi schimbă locul de muncă, de exemplu. Orice schimbare vine cu stres şi emoţii, iar în cazul copiilor aceasta se observă de cele mai multe ori în comportamentul lor. Pot deveni temători, mai timizi sau prea îndrăzneţi, mai sclifosiţi şi mai plângăcioşi, sau, de multe ori mai agresivi. 
La şcoală sunt tot felul de situaţii noi la care trebuie să se adapteze, colegi cu care au lucruri (teritorii) de împărţit, etc. şi tot stresul acumulat pe parcursul unei zile se cere revărsat şi vindecat unde altundeva, dacă nu în cel mai sigur mediu pentru el - acasă
Aşa că boboceii de toamnă, drăgălaşi şi entuziaşti, pot deveni cu uşurinţă stresaţi şi stresanţi în această perioadă.
Vestea bună este că adaptarea nu durează mult; până vine Moş Crăciun se cuminţesc.

Şi ştiu eu o variantă ca să-i ajutăm să se împrietenească mai repede şi mai uşor cu şcoala.

Se numeşte Şcoala Veselă şi o găsiţi aici pe blog. 

Vă doresc o toamnă de poveste!

luni, 4 mai 2015

Cărţile personalizate - cadouri inspirate

Cărţile personalizate sunt darul plin de emoţie care entuziasmează atât pe copilaşul care devine eroul lor, cât şi părinţii şi întreaga familie a acestuia. Am mai scris aici despre cât de minunat este un astfel de cadou oferit celor dragi.
Acum vreau să vă povestesc despre cum se potrivesc modelele de cărţi disponibile pe vârste şi pe perioade.

Există momente ale anului pentru care sunt modele speciale - la Crăciun şi la Paşti sunt acele modele de cărţi cu care, deja, mulţi dintre voi aţi făcut cunoştinţă. Acestea se potrivesc pentru orice vârstă, multe dintre cărţile pe care le-am făcut ajungând sub ochii "copiilor" de peste 30 de ani şi oferind la fel de multă bucurie. 

La 8 Martie este vremea mamelor să se regăsească în paginile cărţilor personalizate. Povestea specială pentru aniversarea mamei este plină de lumină, emoţie, iubire şi bineînţeles că şi aceasta este potrivită pentru toate mămicile de toate vârstele. Şi copiii se bucură în aceeaşi măsură să-şi audă numele în carte.

O carte specială pentru un moment special este Pas în doi ce poate fi oferită ca dar la nuntă, la aniversarea căsătoriei, de Valentin sau de Dragobete; sau la oricare sărbătoare care celebrează iubirea. 

Una din cele mai de succes cărticele este Un cadou special.



Este cartea bebeluşului, povestea primului an din viaţa puiului de om cu toate momentele importante de la venirea pe lume până la primii paşi. Este una dintre cele mai emoţionante poveşti şi este un cadou special atât pentru părinţi, cât şi pentru copilul căruia îi va rămâne ca amintire dragă. Sunt multe ocaziile în care se poate oferi - la naştere, la botez, la aniversarea de 1 an sau oricând în primii ani de viaţă. 

La aniversările copiilor - zile de naştere, onomastice sunt mai multe cărţi care le pot fi oferite în dar, unele se potrivesc mai bine copiilor mai mici şi altele celor mai mari.
Citeşte şi zâmbeşte este povestea literelor, a cifrelor şi a formelor. Este o carte interactivă în care copilul poate desena şi cu ajutorul căreia poate învăţa forme, culori, etc. Se potriveşte foarte bine începând cu vârsta de 3 - 4 ani, când copiii merg deja la grădiniţă şi devin din ce în ce mai curioşi de lumea cărţilor.

Vreau să fiu mare este o altă poveste de succes care a făcut fericiţi mulţi copilaşi. Cartea se potriveşte tare bine copiilor mai mari şi mai aventuroşi, fiind o incursiune în lumea "oamenilor mari" pentru a explora diverse meserii şi ocupaţii şi pentru a descoperi cum e "să fii mare". 
Copiii de peste 6-7 ani deja pot citi singuri această poveste şi se bucură de ea chiar şi cei de până la 12-13 ani. Poate fi oferită la aniversările copiilor, la 1 iunie sau la sfârşit de an şcolar.

Pentru cei pasionaţi de circ, de clovni, de voie bună există Aventură la circ, o carte în care personajul principal va avea onoarea de a conduce parada finală a circului. Este potrivită pentru copiii de 4-7 ani cărora le place circul. 

Pentru elevii din clasele primare, Şcoala veselă este o carte care le trezeşte bucuria de a învăţa şi le îndulceşte mersul la şcoală care devine greu din când în când. Şcoala veselă este potrivită pentru copiii din ciclul primar, existând şi o variantă specială pentru clasa a IV-a. Poate fi oferită la început de an şcolar, la aniversarea copilului sau la festivitatea de final de an şcolar.

Cărţile personalizate sunt un cadou deosebit, aducând o mare bucurie celor care-şi descoperă cu emoţie numele într-o carte care este doar a lor. Ale noastre sunt păstrate cu sfinţenie şi au loc de cinste în bibliotecă.
Aşa un dar este preţuit din ce în ce mai mult cu trecerea timpului, devenind în final o amintire de nepreţuit.

Le găsiţi pe toate aici pe blog! Bucuraţi-vă de ele şi oferiţi-le în dar celor dragi cu orice ocazie!


joi, 26 februarie 2015

Vine, vine primăvara!

Iubesc primăvara! 
Pentru că primăvara e anotimpul renaşterii - clişeu, dar dacă ieşi afară să simţi mirosul aerului din ce în ce mai cald şi asculţi păsărelele din ce în ce mai gureşe şi agitate şi simţi forfota oraşului care se dezmorţeşte şi se lasă mângâiat de soarele care stă din ce în ce mai mult pe cerul zilelor de primăvară, atunci cu siguranţă te vei îndrăgosti de ea.
E minunată primăvara. Anotimp plin de semnificaţii şi de motive de sărbătoare. Ce alt timp mai potrivit pentru a celebra creaţia, viaţa, renaşterea - eterna reîntoarcere la începuturi? Primăvara, inima noastră se umple de speranţă şi de bucurie. O dată cu apariţia primilor ghiocei, ne umplem de entuziasm, începem să vibrăm şi să simţim reîntâlnirea cu soarele, cu lumina, cu florile.
Nu cred că este cineva care să lase să-i scape asemenea bucurie.
Şi pentru că primăvara e simbolul vieţii, al creaţiei, ce alt moment mai potrivit pentru a sărbători femeia, MAMA?
Fiecare mamă este ca o primăvară, sursă a vieţii şi a iubirii necondiţionate.
Să celebrăm viaţa! Să ne sărbătorim mamele!

Pentru asta, am cel mai potrivit dar - Un Cadou Special!

De fiecare dată când fac această carte, mă copleşesc emoţiile. Mă pun în locul mamei care va citi povestea şi ştiu, fără nici o urmă de îndoială, că va fi la fel de emoţionată. Pentru că deşi suntem milioane de mame în lumea asta mare, trăirile noastre sunt la fel. Toate vibrăm la unison în aceeaşi armonie plină de iubire şi dăruire.

Să aveţi o primăvară plină de entuziasm! 

O mamă,



luni, 2 februarie 2015

Februarie. Zăpadă. Vacanţă. Poveste.

Iată că ninge iar. Ştiam eu că vom mai primi în dar o ocazie pentru săniuş. Mi s-a părut prea scurtă iarna aceasta şi încă nu eram pregătită pentru primăvară. Eu încă tricotez fulare.
Şi mă bucur de atmosfera aceea de zis poveşti la ceas de seară, cu copii îngrămădindu-se în braţele noastre ca să fie cât mai aproape de miezul acţiunii din poveste.
Am început să-i urmăresc mai atent şi e minunat să-i vezi cum se deschid cu tot sufletul să primească darul poveştii.
Am avut ocazia să citesc unui grup de copilaşi de-a lungul mai multor întâlniri şi am observat aceeaşi deschidere în faţa poveştilor.
Chiar dacă fac altceva - desenează, se joacă sau construiesc lego, îi poţi simţi cum încet, încet se lasă cuprinşi de poveste şi vin înspre ea pe tăcute, în pace. Uneori, câte unul se mai ridică din locul lui şi vine să se uite la imagini sau să vadă paginile cărţii să vadă ce rând urmăresc ochii mei.
Îi simt cum ascultă, simt cum respiraţia noastră devine una singură şi simt cum intrăm cu toţii acolo, în acţiune şi vieţuim rând pe rând personajele.
Seara, acasă, e la fel. Când vine momentul poveştii, copiii se entuziasmează şi le simt curiozitatea - oare ce poveste vom avea astăzi? Şi trecem uşor din lumea zilei care abia s-a încheiat în cea a nopţii ce stă să înceapă. Şi, la fel, respiraţia noastră devine una singură şi simţim povestea cum se strecoară în suflete şi se aşează în chip minunat în lumea noastră interioară.
La un curs de pedagogie Waldorf, am aflat cum, atunci când li se citesc poveşti, copiilor nu li se dă apoi nici o explicaţie. Povestea se încheie blând şi se lasă apoi liniştea să se aştearnă peste ea. Apoi noaptea, în vis, copilul va retrăi povestea împreună cu Îngerul său păzitor care îi va lămuri orice legat de aceasta. Aşa-i că e minunat?
În această vacanţă o să citesc multe poveşti copiilor şi o să ne bucurăm de trena rămasă în urmă a Doamnei Iarnă.
 
Şi pentru voi avem, aici pe blog cărticele personalizate, numai bune să le trezească pofta de citit celor mici, mai ales că ei sunt personajele principale.
 
Vă îndemnăm să citiţi şi să zâmbiţi!
 
Viaţa e minunată!
 

luni, 26 ianuarie 2015

Cuvinte bune, cuvinte rele...ce facem cu ele?

M-am tot gândit să scriu despre cuvintele nedorite care apar uneori în vocabularul copiilor noştri. O să scriu aici, pentru că se întâmplă uneori ca unele din acest cuvinte să apară chiar în poveştile pe care le citim noi înşine copiilor.
Altele apar în filmele de desene animate şi unele sunt auzite de la alţii - adulţi, copii sau chiar părinţii copiilor.

Până să avem copii, nu ne-am pus problema înjurăturilor şi a cuvintelor urâte, neplăcute care exprimă jigniri la adresa celorlalţi gen: prost, tâmpit, idiot, nebun, etc. În sensul că le foloseam uneori pentru a ne exprima furia, frustrarea sau supărarea pe semenii noştri ... mai ales în trafic. 
Odată cu venirea primului copil, a început şi procesul de reeducare. Aşa că am învăţat să renunţăm la folosirea de astfel de cuvinte ofensatoare. Nimeni nu-şi doreşte să-şi audă copilul făcându-l "tâmpit" pe un seamăn de-al lui. Nu? Ne dorim să-i învăţăm să vorbească frumos, să se poarte frumos, să fie respectuoşi şi drăguţi. Şi cum copiii fac ce văd, primii care ne remodelăm suntem noi, părinţii. Iată cum copiii devin astfel cei care îi "educă" pe părinţi.

Unul dintre meritele lecturii este acela de a îmbogăţi vocabularul - de a spori, adică, numărul cuvintelor cunoscute, astfel încât să ne dezvoltăm o exprimare complexă, frumoasă, bogată.
Aşa că a citi poveşti copiilor încă de când sunt mici este o idee minunată, chiar dacă rezultatele nu se văd imediat. Creierul lor înmagazinează informaţia şi efectele se vor dovedi mai mult decât benefice, în timp.

Cum am renunţat în timp la a mai folosi cuvinte nedorite (chiar se poate) am ajuns ca atunci când le auzeam rostite de alţii sau le găseam chiar în poveştile citite, să le evit, să citesc altceva în locul lor - căutam cu tot dinadinsul să nu le las să pătrundă în urechile copilului.
Până în ziua când acesta a venit de la grădiniţă şi m-a întrebat cu o mină foarte serioasă: " Mami, ce înseamnă prost?" Atunci am înţeles că nu-l pot feri la nesfârşit şi că aceste cuvinte fac parte din realitatea noastră. 

Aşa că am început să i le explic, să-i spun că nu sunt cuvinte frumoase, că oamenii se simt supăraţi atunci când le sunt adresate, că nimănui nu-i place să fie făcut astfel. Au mai urmat: nebun, tâmpit, ba chiar cuvinte cu rezonanţă şi mai dură. Multe dintre ele găsite chiar în poveştile citite, altele auzite la desenele animate - nu le putem nega existenţa. Ele sunt şi într-un fel sau altul ajung la copii.

Dar putem găsi o cale de-a le integra corect în viaţa copiilor. Noi am ales să nu avem reacţii exagerate, să nu-i certăm atunci când le folosesc, ci să-i întrebăm mai întâi dacă ştiu ce înseamnă, apoi să le explicăm şi să le vorbim despre efectul folosirii acestora: ceilalţi se simt rău atunci când le sunt adresate şi nu mai vor să petreacă timp cu cei care vorbesc aşa. Ba mai mult, unii pot să se poarte urât şi să ne facă rău atunci când li se spun astfel de cuvinte.
Copilul ascultă şi apoi verifică informaţia în realitate: vede şi el că doi copii se iau la bătaie atunci când unul îl face tâmpit pe celălalt, vede feţele schimonosite ale celor care se ceartă şi se opresc să se înjure în trafic şi mai ales se uită să vadă cum se vorbeşte la el în casă.
Atunci poate face diferenţa şi alege calea cea dreaptă. 
Primul model suntem noi, părinţii, şi dacă noi ne alegem cu grijă vocabularul, copiii văd şi înţeleg. Astfel, deşi se va întâmpla să îi mai ia valul, vor avea mereu modelul de referinţă în minte şi vor fi conştienţi că nu e de dorit să vorbeşti urât cu ceilalţi.

Aşadar, totul începe cu noi, adulţii. Noi suntem ghidul. Şi degeaba îi învăţăm pe copii că nu e frumos şi le tot repetăm şi-i certăm când îi auzim vorbind urât. Până nu vor vedea modelul făcând la fel, va fi în zadar. Copiii fac ceea ce văd, nu ceea ce li se spune. Aşa că, înainte de a le cere lor un lucru, să privim mai întâi la cum procedăm noi în acea privinţă.
Şi să vorbim deschis copiilor despre aspectele negative ale realităţii: cuvinte urâte, expresii jignitoare, situaţiile în care ajungi să nu te mai înţelegi cu cei din jur, certurile, etc. - fac parte din viaţă şi să povestim despre ele cu copiii îi ajută să le integreze în mod conştient şi să nu se teamă de ele. 

Iar poveştile sunt o bună modalitate de a-i ajuta pe copii să înţeleagă că există şi acest aspect al realităţii şi că e de dorit să găseşti calea de a trata cu astfel de situaţii.

Cuvintele, bune sau rele, au rezonanţă în sufletul copiilor. Important este ca ei să înţeleagă puterea cuvintelor şi modul în care acestea ne influenţează dispoziţia şi să înveţe să le aleagă cu grijă. Iar să-i ajutăm să facă asta, e treaba noastră, a adulţilor.


photo credit: mdanys via photopin cc

luni, 19 ianuarie 2015

A fost odată ca niciodată...


A fost odată ca niciodată o fetiţă. Una ca oricare alta, cu ochi căprui, mari şi curioşi, cu părul castaniu şi cu pistrui. Fetiţa locuia într-un oraş oarecare, într-o ţară oarecare şi avea o familie ca oricare alta.
În primii ani ai copilăriei, fetiţa s-a bucurat de viaţa ei lipsită de griji şi preocupări majore, deşi pentru părinţii ei provocările traiului zilnic erau destule. Ea nu simţea asta sau nu dădea prea mare importanţă. Nici nu avea cum. Mintea ei căuta mereu să descopere şi să înţeleagă cât mai mult din universul în care vieţuia. Se bucura deopotrivă de jocurile antrenante cu ceilalţi copii, dar şi de momentele de linişte în care tot ce făcea era să observe zborul unei albine, norii călători pe cer sau vreun căluţ alergând vesel peste câmpuri. 
Astfel au trecut anii primei copilării şi a venit ziua când fetiţa noastră a păşit cu sufletul plin de curiozitate, entuziasm şi sfială pragul şcolii.

luni, 5 ianuarie 2015

Bine ne-am regăsit!

Iată-ne în 2015! Sper că zăpada a ajuns pe la toată lumea şi a adus bucurie tuturor copiilor, mari şi mici. Sper că aţi reuşit cu toţii să vă reuniţi cu cei dragi şi că aţi petrecut momente magice alături de ei. 


Sunt tare curioasă despre cum au fost primite cărticelele de la Moşul, ce impresii au făcut, ce emoţii au creat? Sunt sigură că au fost printre cadourile preferate. Aştept să-mi povestiţi.

A fost o perioadă intensă pentru toată lumea, însă acum pornim cu sufletul plin de entuziasm către noul an. Ne aşteaptă nenumărate momente de sărbătorit împreună cu cei dragi: aniversări, onomastice, botezuri, ziua mamei şi aşa mai departe. Aşadar, avem în continuare ocazii în care să-i surprindem pe cei dragi cu un dar emoţionant care să rămână o amintire nepreţuită.

Un cadou special rămâne în continuare în topul preferinţelor - povestea bebeluşului în primul an de viaţă fiind o amintire pe care orice familie îşi doreşte să o păstreze şi să o transmită mai departe copilului.

Şi restul modelelor de cărţi de pe blog sunt la îndemână atunci când doriţi să dăruiţi un cadou unic, de care se vor bucura deopotrivă copiii şi părinţii.

Revin în curând cu noutăţi şi, ca să fiţi primii care le aflaţi, vă invit să vă abonaţi la newsletter, completând formularul din partea dreaptă.

Vă doresc un an plin de realizări şi binecuvântări!